Sper ca si voi aveti zile in care pur si simplu va este greu sa va ridicati din pat. Va intreb pentru ca n-as vrea sa fiu trantorul natiunii doar eu.
Eh asta mi s-a intamplat mie zilele trecute. Motivul a fost totusi putin diferit decat in alte dati, am cazut la pat indeed (dramatizand inutil of course) dar nu din cauza pacatului capital intitulat lene ci din cauza epuizarii fizice si psihice. Se pare ca expresia care a devenit sinonima cu mine (“sunt pe haos”) a ajuns la apogeu si mi-a epuizat resursele.
Well, a facut it’s a fact, am cazut teatral la pat ca o mica contesa ipohondra. Mi-au fost aduse carti si filme, dulceturi si patiserii, Supradyne si mici acareturi feminine. Dar dintre toate ofrandele primite, bluza de la Parlor won my little black heart!
Desi tintuita la pat n-am dat-o jos o zi intreaga. M-am simtit ca o diva a anilor ’50. O diva in suferinta binenteles. Dar, daca tot e sa sufar macar sa sufar glamourously!
Va las acum, ma duc sa iau un Supradyne si sa-mi vad de viata. Normal ca mi-am revenit! Ce intrebare e asta? Nu stiti voi expresia accea din batrani? “Ce e rau nu piere!”
Apropo, cand aveti timp, sa recititi “Profetul”. Cateodata, intelepciunea vine in doze mici dar puternice.
Cu forte noi, pe lunea viitoare,
Ana
Mai multe despre MORODANday cititi aici.