Girls talk – Mirela Bucovicean, Molecule-F: despre moda, frici si succes
Cand am aflat pentru prima data de Molecule-F, acum vreo opt ani de zile, m-a gandit ca uite, exista sanse sa avem si noi net-a-porter-ul nostru, made in Romania. Mi-aduc aminte perfect cutiile legate cu funde negre in care plecau produsele designerilor romani catre clienti. Ca un jurnalist care a inceput sa scrie in presa economica m-am intrebat o vreme oare cate produse se vand, daca afacerea e profitabila si, ca multi altii, cine e in spate. Pe de alta parte, imi amintesc la fel de bine si privirile neincrezatoare cu care se uitau la mine strainii sau cei mai putin initiati in lumea modei cand le spuneam ca avem, in Romania, o platforma care promoveaza designul romanesc. Cumva, i-am inteles la un moment dat. Care design romanesc? Erau cateva nume mari in 2010, care faceau un business din moda, aparusera tot felul de designeri mai mici, cei mai buni si mai inventivi dintre absolventii facultatilor, care incercau sa isi faca un brand, care vindeau din atelierele proprii sau la targuri, dar pe care ii stiam mai mult noi, cei din industrie, editorii de la reviste. Ce platforma online? Eram perfect constienta ca pana si fondatoarei net-a-porter (despre care imi amintesc ca am scris in Elle prin 2004) i-au trebuit ani buni sa convinga lumea ca vanzarile fashion online sunt viitorul intr-o lume chitita sa traiasca pe fast-forward.
Am cunoscut-o pe Mirela Bucovicean personal mult, mult mai tarziu. Era deja 2014, Molecule-F se dezvoltase si atrasese tot mai multi designeri romani, iar lumea se obisnuise deja sa comande online. “What a girl”, mi-am zis uitandu-ma la fata cu un zambet larg pe fata, care directiona cu mana de fier ambitiile si stangaciile creatorilor romani de moda aflati la inceput de drum. Am stat de vorba cu ea cate putin, la o petrecere, la un eveniment. Mi s-a parut ca a facut o miscare la fel de curajoasa in 2016 cand Molecule-F a revenit si… offline, intr-un magazin fizic. Si m-am bucurat tare ca in 2017 am devenit un contributor pentru www.molecule-f.com, scriind despre ceea ce imi place – povesti cu si despre afaceri cu moda made in RO. A doua zi dupa petrecerea de 8 ani de Molecule-F, cu o cafea tare in fata si cu relaxarea pe care doar doi oameni care isi iubesc la fel de tare meseriile o pot avea, am stat de vorba cu Mirela Bucovicean, fondatorul Molecule-F despre moda si frici, despre masini si (evident) Mikimoto the cat, despre telefoane, retele sociale, extrateresti si… afaceri cu haine la moda intr-un secol in care nici nu poti sa stii ce surprize iti va rezerva ziua de maine.
(www.molecule-f.com gazduieste in momentul actual 100 de designeri romani si 2.60o de produse, Molecule F Concept Store, Promenada Mall 142 de nume si o selectie de peste 2. 000 de produse.)
La multi ani! Happy birthday, Molecule-F! Cand ne vedem data viitoare?
La petrecerea de 9 ani, bineinteles.
Cum au fost cei 8 ai Molecule-F? Daca ar fi ca un singur cuvant sa il defineasca pe fiecare dintre ei, acesta ar fi…
Primul an a fost 2010 – surpriza. 2011 boom, expansiune. 2012 as zice PR, 2013 noutati, 2014 soc, unul pozitiv, 2015 trofeu, 2016 a fost vorba despre incercare, 2017 despre previziuni.
Ce s-a schimbat in bine, ce s-a schimbat in rau in ultimii 8 ani in moda romaneasca?
In bine cred ca s-a schimbat intreaga industrie: am trecut de la hobby la business. Si noi, cand am demarat Molecule-F, am inceput totul ca o joaca – pentru mine, cu siguranta, atunci era ceva ce faceam ca sa imi umplu timpul. Acum n-as mai privi lucrurile asa; si cred ca astfel gandesc si designerii. Poate ca acum cativa ani designerii isi faceau colectiile din pasiune, pentru ca le placea; acum se gandesc la ceea ce fac ca la un business, se gandesc sa faca bani, sa construiasca un brand. Un alt lucru bun e ca statutul designerului a evoluat de la Croitorasul cel Viteaz (sau cel creativ) la un statut aspirational si acceptat.
Ce s-a schimbat in rau? Cred ca suntem pe curba aceea periculoasa in care statutul de designer roman a devenit atat de dorit incat orice aspirant de mica faima sau cu ceva afinitati si cunostinte in ale modei vrea sa se erijeze in designer. Faptul ca ai terminat o scoala de profil nu te face designer; un designer bun isi pune o bucata de suflet in spatiul public, la vederea oricui, la cheremul oricui de a fi judecat sau apreciat fara sa aiba dreptul la replica, iar produsul lui e ca un copil care a devenit adult si trebuie sa se descurce singur in lume. Asta e testul major si conteaza daca il trece. In plus, faptul ca toata lumea vrea sa aiba aceasta eticheta de “designer roman” poate face ca piata sa fie suprasaturata, iar eticheta sa se demonetizeze.
Ce atuuri, dar mai ales ce frici au designerii acum, in 2018, cele care ii opresc sa isi exploateze potentialul?
Cred ca ai vazut ca exista niste temeri pentru ca ai fost in mod constant sa stai de vorba cu ei. Eu mi-am dat seama ca exista niste frici atunci cand am discutat cu niste designeri aflati la inceput de drum. Ii intrebam de ce nu isi prezinta colectia, desi o au gata. Si mi-am dat seama, din raspunsurile lor, ca le e frica sa nu fie judecati. Si ca nu isi asuma ca, pe drumul lor de la punctul A la punctul B, n-o sa ii duca nimeni de mana. Chiar daca la atuuri putem trece acum deschiderea extraordinara catre informatie si oportunitatile pe care le au tinerii designeri. E vorba despre frica de a se expune, de a fi judecati. Frica de esec. Asta a fost si frica mea cea mai mare.
Ai sarit o intrebare… 
asta era urmatoarea mea intrebare: care e frica ta cea mai mare?
A fost. Frica de esec. Dar m-am tratat. M-am gandit – si asta le spun si designerilor sa faca – la cea mai nasoala si mai penibila situatie in care pot ajunge. Apoi ma intreb daca pot sa o depasesc. Daca da, atunci… go for it! Cred ca au trecut niste oportunitati pe langa mine pentru ca m-am gandit ca trebuie sa fie momentul potrivit, sa se alinieze lucrurile… Am constatat ca “mai bine” e dusmanul binelui. Am invatat ca nu exista momentul perfect. Si ca trebuie sa iti asculti si instinctul – pentru ca poti avea toate datele rationale si sunt bune, dar nu ai resursele emotionale necesare sa pleci la drum, n-ai suficienta forta. Si pleci in cursa cu frana de mana trasa.
Vorbesti la conferinte, cu designerii, le dai sfaturi. De unde ai primit cel mai neasteptat sfat?
A fost o pilda, daca vrei, la care nu ma asteptam de la un om atat de competitiv cum e Gabi Stanciu, iubitul meu. Mi-a zis ca intr-o competitie nu conteaza atat de mult cat de bun esti tu, ci cat de slabi sunt ceilalti. Mi-a schimbat paradigma. Eu sunt prefectionista, vreau sa fac totul perfect, sa am locul intai. Si vorba asta mi-a schimbat unghiul de gandire. Am invatat sa nu ma mai incrancenez atat de mult, sa nu mai sufar si sa accept un esec. Pana la urma, am facut o multime de lucruri care mi-au reusit si daca una-doua printre acelea nu mi-au iesit… asta e.
Demonstreaza ca nu esti un robot.
Da, si asta.
Vorbim acum despre fast fashion, despre “see now, buy now”, despre lipsa regulilor in moda… Care mai sunt, prin urmare, reperele care raman stabile?
Eu cred ca ne intoarcem de fapt catre noi. Chiar si in moda. Pentru ca pana acum ne raportam la un trend, la ce purta altcineva; era ca si cum ne discreditam in stilul propriu, in personalitatea noastra, ne raportam mereu la ceilalti. Cred ca acum urmeaza sa vedem si reversul unei societati orientate catre consum, cred ca va urma o perioada in care ne intoarcem catre noi.
Si daca esti un extraterestru care ai aterizat astazi pe Pamant, cum ai sti care sunt reperele?
M-as uita la calitatea produsului; eu sunt de moda veche, apreciez un lucru facut cu responsabilitate, traditia si istoria unui brand. Dar cred ca un extraterestru picat pe Pamant care ar vrea sa fie fashionable ar avea parte de o alegere foarte grea, o sa fie vorba despre prea multe tendinte si teorii. Concluzia lui va fi probabil ca pamantenilor le place foarte mult sa se complice.
Care ar fi 10 designeri straini pe care i-ai avea tu in portofoliu daca ar fi… romani?
Haider Ackermann, Dries van Noten, Neil Barett. In continuare as lua Chanel, Dior cu ochii inchisi. Elie Saab, Attico. Eu port mult Balenciaga, care e destul de comercial, dar eu sunt un retailer, trebuie sa ma gandesc ce-as vinde. Spre exemplu, pe Margiela nu l-as lua; n-ar vinde aici. Mi-am luat multe lucruri de la Numero Otto, care sunt niste italieni cool. Si Golden Goose, ca sa am si ceva sport. Vezi, am trecut in portofoliu tot – de la ceva… kind of affordable la haute couture.
Chiar asa, conteaza in Romania ca sa vinzi sa fii… decent la preturi?
Da, eu cred ca piata romaneasca este tributara pretului scazut. Bani sunt in piata, insa la cum se vad lucrurile in industrie, cred ca in acest moment trendul e unul de scadere in ceea ce priveste achizitionarea lucrurilor care nu ne mai sunt absolut necesare.
Cui i-ai vinde afacerea? Elon Musk, Richard Branson, Bernard Arnault sau Ingvar Kamprad?
Lui Bernard Arnault. Nu doar pentru ca e in fashion, ci pentru ca in momente de criza a stiut sa isi tina businessurile sus. Domnului de la IKEA nu i-as vinde pentru ca nu sunt convinsa ca intelege particularitatile modei, lui Elon Musk nu i-as vinde pentru ca ar fi un business prea mic sa il ia el in seama. Cred ca dupa Arnault a doua optiune ar fi Richard Branson pentru ca e genul creativ si ar avea potential sa faca din afacerea asta the best of it. Dar mi-as pastra 20% din ea.
Te-ai rasturnat cu masina si ai facut live pe Facebook. Daca te-ai rasturna cu afacerea ce ai face?
As incerca sa o pun pe roti din nou. E mai simplu decat sa o iau de la capat si mi-ar parea rau sa o las la epave. Si sa nu termin cursa.
Cat ai fi in stare sa stai fara telefon si retele de socializare?
Desi nu ma crede nimeni, cred ca as sta mult. Acum sunt dependenta pentru ca asta e jobul meu. Daca as vinde businessul m-as duce si m-as retrage. O luna, doua, trei. Hmmm… sa fiu sincera si realista… vreo doua saptamani.
Never say never dar… ce nu ai purta vreodata?
In urma cu 10 ani, intr-un interviu am spus ca n-as purta un costum de Catwoman. Acum mi s-ar parea OK. Si as spune ca nu as purtea materiale de proasta calitate. Vezi, nu mai e vorba despre un stil, ci despre calitate.
Viata de PR in 3 vorbe…
E important cine te stie. Nu barfi. Ajuta mereu pe cineva.
Ultimul lucru pe care ti l-ai cumparat, semnat de un designer roman, este…
De la Murmur, azi am platit comanda: o bustiera si o pereche de pantaloni din matase.
O intrebare pentru mine?
De ce faci meseria asta?
Pentru ca o iubesc. Pentru ca imi place sa cunosc oameni. Si ca nu as putea sa fac altceva vreodata.
Mai multe evenimente de arta si interviuri cu artisti, pe www.dreamingof.net
Foto: Alberto Grosescu