O colaborare inedita intre Muzeul de Arta Cluj-Napoca si Blain|Southern Gallery – Londra

Muzeul de Arta Cluj-Napoca (MACN), institutie publica de interes judetean, care functioneaza sub autoritatea Consiliului Judetean Cluj, in colaborare cu Blain|Southern Gallery – Londra, organizeaza, in perioada 8 – 31 mai 2017, expozitia tanarului artist clujean Marius Bercea, intitulata “A Full Rotation of the Moon”. 

Vernisajul expozitiei a avut loc luni, 8 mai 2017, ora 18:00, la sediul Muzeului de Arta Cluj-Napoca (Palatul Banffy, P-ta Unirii nr. 30), in prezenta artistului Marius Bercea, a curatorului Bogdan Iacob si a comisarilor de expozitie, Emily Jackson (Blain|Southern Gallery – Londra) si Alexandra Sarbu (Muzeul de Arta Cluj-Napoca).

Prima expozitie personala a lui Marius Bercea, artist nascut in Cluj, in 1979, in orasul in care continua sa isi desfasoare o mare parte din activitatea sa profesionala, trece in revista ultima decada de productie artistica a acestuia, prezentand lucrari care exploreaza calitatile estetice ale picturii prin intermediul narativitatii. Practica lui Bercea este influentata de tranzitia romaneasca a anilor ’90, de la comunism la economia de piata capitalista, lucrarile sale facand, totodata, trimitere la paradoxurile generate de modernitate. Expozitia sa de la Muzeul de Arta Cluj prezinta explorarea de catre artist a unei perspective central europene asupra Occidentului si asupra lumii, exprimata in picturi ce pun in balanta placerea vizuala si investigatia intelectuala, prin intermediul unui game largi de medii artistice ce includ pictura, desenul, instalatia si productia video.

In repetate randuri, artistul a calatorit si a expus in California, unde a fost expus spectacularei estetici Pop si a ajuns sa fie influentat de preceptele expresionismului abstract, care au avut un impact semnificativ asupra practicii sale picturale din anii recenti, dupa cum declara chiar artistul despre demersul sau: „Tratez pictura ca parte a unei istorii, aplicand cu grija straturile de pigment. Insa, incerc sa tratez suprafata si ceva mai spontan, cu o libertate care simt ca are de-a face cu o abordare americana a reprezentarii picturale – e un fel de conflict intre radacinile mele europene si experienta americana” (Bercea, 2014). Astfel, pictura de felul celei realizate de Bercea „nu are in vedere nimic de felul unei intoarceri la pre-modernitate. Ea retine din modernism ideea ca o pictura nu este o fereastra, ci o suprafata colorata. Maestrii modernitatii care s-au tinut departe de abstractionism s-au straduit sa marcheze prezenta suprafetei prin armonia – sau chiar prin tensiunea inerenta in aceasta relatie – dintre semnele ce compuneau imaginea. Astazi, in productia lui Bercea, imaginea si suprafata abstracta functioneaza ca niste elemente ce se intrerup, se interpun reciproc” (Schwabsky, 2014). Vizitele repetate in desertul californian au facilitat modificarea paletei sale: cerurile gri, subtile si usor morbide, amintind de Cernobil, cu tonurile de un galben straniu stralucitor, au fost inlocuite tot mai mult de explozii spectaculoase de culoare pura pe panza. „Tema peisajului se modifica si acesta intra intr-o zona de culori chimice, o atmosfera electrica invaluind rasaritul si ziua, apusul si noaptea deopotriva” (Elderton, 2014), iar in picturi ca Sheppards, Sulfuric Moonflowers (2), 2016, „suprarealismul intalneste realismul, incomprehensibilul se imbina cu un americanism uscat si solar” (Waters, 2014).

Bercea continua sa manifeste interes pentru arhivarea momentului si reprezentarea amintirilor. Instalatia Untitled, Thoughts Safari, compusa din lucrari pe hartie, prezinta franturi din gandurile artistului, transpuse in desen si care folosesc forta emotionala a memoriei, in loc sa utilizeze referinta textuala sau fotografica. Demersul in sine este o declaratie impotriva supra-incarcarii senzoriale cauzate de tehnologia si mediile moderne de productie si difuzare a imaginii. Fie ca sunt amintiri personale sau preluate din relatarile altora, episoade create de propria imaginatie sau scene pur fanteziste, sursele acestor naratiuni fragmentare ale lui Bercea raman ambigue. Fiecare piesa este anecdotica; combinand amintiri, ganduri si stari de spirit, Bercea poate articula un moment, in timp ce deconstruieste un altul, in aceeasi lucrare. Lucrarile expuse spun, fiecare, o poveste diferita, in care realitatea si amintirea par sa se contopeasca. Parcurgand expozitia, privitorul este confruntat cu scene familiare impregnate de o nostalgie difuza, in care amintirile unei copilarii si ale unei adolescente petrecute in vremuri de schimbare a societatilor central si est europene sunt readuse in atentie.

Imprecizia topografica si aspectul fantezist, adesea de studio cinematografic, al elementelor arhitecturale si de peisaj caracterizeaza picturile sale recente. Aceasta non-localizare este rezultatul interventiei utopiei asupra realului, ce provoaca o dezarticulare a realitatii cotidiene. „In arta lui Marius Bercea putem vedea o gradina urbana cu aspect luxuriant, chiar tropical, terase moderniste cu gradini suspendate, sugerand vreun bizar experiment arhitectural brazilian, plasat insa … unde? Impresia lasata poate fi sintetizata ca o ingemanare a palmierilor Californieni cu mesteacanii est europeni. E ca si cum modernismul de Malibu, piscinele in soarele scanteietor, plaja si arbustii de bougainvillea au fost hibridizate cu un brutalism utopic” (Bracewell, 2014). Sobrietatea modernista este complet abandonata in favoarea unui spectacol strident si coplesitor – o tentativa disperata de a institui iluzia libertatii.

Cele mai recente lucrari din expozitie exploreaza locatii familiare, banale, cum ar fi oficii postale (Time Station 2, 2017), scara cladirii de apartamente in care Bercea lucreaza (Lactiflora, 2017), o sala de asteptare (Time Station 1, 2017), scene de interior rezidential (Appearance’s Hourly Change, 2016). Proprietarii si locuitorii acestor spatii sunt anonimi; identitatea si poate statutul lor sunt lasate spre descoperire sau ghicire privitorului.

Impresionat de gradinile botanice est europene, artistul si-a indreptat, de asemenea, atentia, in ultima vreme, asupra unor compozitii in care plante luxuriante invadeaza imaginea, contopind interiorul cu exteriorul (Vernacular Oasis, 2016). Aceste lucrari – exuberante, dar mai clasic compuse – puncteaza expozitia, functionand concomitent ca pauze meditative si luxuriante scene de tip vanitas.

Picturile lui Bercea sunt adesea compuse din fragmente mai degraba incongruente, fiecare trimitand la visul modernist al ordinii rationale, dar esuand sa il incorporeze coerent. Tehnica picturala neconventionala a lui Bercea, ce combina impasto-ul cu aerosolul si cu tusa gestualista, refuza sa se conformeze unei structuri, astfel subminand abordarea rationalista si modernista de constructie a imaginii. Acest fapt este ilustrat si de filmul Virtue of Mistakes, 2014 – 2017, ce poate fi inteles ca o metafora contemporana a picturii, vazuta ca activitate ce combina ludicitatea si accidentalul cu o abordarea mai elaborata, intr-o permanenta incercare de a genera sens. Dintr-un astfel de demers rezulta o pictura care „poseda structura in masura in care existenta contemporana poate avea o structura, si anume una asemanatoare mirajului. Pictura devine mai nebuloasa tocmai cand este mai vadit materiala, mai misterioasa cand conventiile iluzioniste se prabusesc” (Schwabsky, 2014). Lucrarile lui Bercea sunt astfel un triumf al picturii asupra arhitecturii, al luminii asupra structurii si al culorii asupra liniei.