prezinta:

Proiectul Molecule-F: cum se poate face profit pe internet din moda românească de top?

A schimbat aproape 15 joburi până să ajungă să creeze primul magazin virtual dedicat exclusiv modei româneşti. Deşi lucrează printre artişti, Mirela Bucovicean conduce un business pragmatic şi exact. Pe care ar fi gata să-l vândă oricând.

La întâlnirea cu Mirela Bucovicean nu m-am dus doar cu un arsenal întreg de întrebări, ci, recunosc, şi cu o curiozitate acută. Inevitabil, îmi venea în minte Natalie Massenet, creatoarea celui mai faimos magazin online de lux al lumii, Net-a-Porter.com, cu care făcusem un interviu la Londra la începutul lui 2010. Deşi este mai mult decât evidentă diferenţa dintre un proiect românesc de nişă, vechi de un an, precum Molecule-F şi site-ul care vinde de zece ani haine Miu Miu sau pantofi Louboutin în toate colţurile lumii, mă intriga în ambele cazuri componenta de pionierat.

În biroul ei de la Whiteleys Centre din Londra, Massenet, ajunsă în prezent una dintre marile antreprenoare ale lumii, îmi povestise cu nostalgie despre începuturile modeste ale unui proiect în care nu credea nimeni în afară de ea. Concepţia generală pe-atunci, la începutul anilor 2000: oamenii nu cumpără lucruri scumpe de pe internet. În ultimii zece ani însă, oamenii nu numai că au început să cumpere, dar au ajuns să umple visteriile Net-a-Porter cu peste 100 de milioane de euro pe an, fără ca România să fie străină de acest boom. În ierarhia vânzărilor Net-a-Porter, româncele se află de ani buni în Top 20, în condiţiile în care cele mai ieftine obiecte vestimentare încep de la câteva sute de euro şi pot ajunge, în cazul pieselor cu adevărat spectaculoase, şi la 20-30.000 de euro.

Totuşi, pe teritoriul autohton, fie el şi virtual, Mirela Bucovicean are de dus o bătălie şi mai grea. Nu se luptă doar cu ideea de magazin online „made in Romania”, ci şi cu percepția publicului asupra creaţiilor vestimentare româneşti. Oamenii compară adesea preţul unei rochii autohtone handmade, din care există doar câteva bucăţi, cu eticheta unei piese celebre semnate de un mare designer străin şi se consideră mai câştigaţi cu a doua variantă. Mai ales că, în ultimii ani, moda românească s-a și demonetizat considerabil prin inflaţia de designeri născuţi (ori mai degrabă făcuţi) peste noapte.
„Vând modă românească, dar mă deranjează îmbrăţişarea necondiţionată a designului românesc”, îmi explică Mirela, disecând minuțios și lucid toate tarele industriei de modă de la noi. Nu ne aflam într-un „Whiteleys Centre”, cu munţi de colete în jurul nostru, ci într-o cafenea din centrul Bucureştiului. Şi, chiar dacă alte asemănări ar fi trase de păr, un lucru fundamental le uneşte cu siguranţă pe Mirela Bucovicean şi Natalie Massenet: deși lucrează cu și pentru artişti, amândouă au acelaşi discurs lucid de businesswomen cu picioarele pe pământ.

„S-a schimbat trendul, domnişoa-rele cu bani nu vor să se mai facă actriţe sau cântăreţe, ci designeri de modă”, glumeşte Mirela, nu fără o doză de dezamăgire. Această confuzie întreţinută scade valoarea designului românesc și demitizează, pentru a câta oară, un concept altminteri viabil. Cel mai cunoscut precedent: vintage-ul, o noţiune pe care în România au sufocat-o din fașă variantele „second-hand” şi făcăturile.
Un motiv în plus pentru ca site-ul pe care Mirela l-a început în 2010 să se bazeze pe o selecţie drastică, de care nu trec decât numele care au cu adevărat ceva de spus. Pardon, de croit. Într-un an, a ajuns la puţin peste 20 de designeri şi nu îşi propune să depăşească prea curând pragul de 30, pentru ca fiecare dintre ei să poată primi atenţia cuvenită.

Printre cei selectaţi se află nume cunoscute deja, precum Adelina Ivan, Ana Alexe sau Corina Vlădescu, dar şi creatori talentaţi, aflaţi la început de drum, pe care i-a descoperit căutând din atelier în atelier. Multe dintre creaţiile de pe site, precum cele semnate de Lady Magpie, Lucian Broscăţean sau Andra Cliţan, fac parte din colecţii realizate exclusiv pentru Molecule-F.
Deşi jobul său pare unul ideal – scotocirea atelierelor în căutarea de artişti talentaţi, selecţia de haine din colecţiile designerilor cunoscuţi şi analizarea de book-uri primite prin poştă –, pentru Mirela nu a fost încununarea unui vis de-o viaţă, ci suma logică a unui parcurs profesional care cuprinde nu mai puţin de 15 joburi.

Absolventă de Relații Economice Internaționale, femeia de afaceri din spatele Molecule-F a făcut, printre altele, transport maritim, radio, TV, presă scrisă la „Salut!”, publicitate la Saatchi & Saatchi; a fost recepţioneră, director de marketing, inspector de daune, iar timp de zece ani a ţinut un atelier vestimentar, cu 40 de lucrătoare în două ture. „Cunosc fiecare detaliu şi segment al businessului”, recunoaşte Mirela, al cărei ultim job de dinainte de Molecule-F s-a derulat într-o companie de consultanţă pe dezvoltare imobiliară şi brokeraj de terenuri. Chiar dacă a luat-o de la zero de nenumărate ori, nu se consideră vreo neînfricată. Ba chiar dimpotrivă. „Înţeleg frica de eşec, pentru că este temerea mea cea mai apropiată”, îmi explică, luând o înghiţitură de ceai, „dar eu merg pe ideea că într-un proiect nu investeşti decât atât cât îţi permiţi să pierzi”. Sună uşor pesimist, dar este o filosofie de business care a ferit-o, până acum, de mari rateuri. Ca investiţie de început, costul unui site precum Molecule-F se ridică la circa 5.000 de euro, care s-au amortizat în primele şase luni. Investiţia cu adevărat consistentă, pe termen lung, este cea pe partea de analiză, gândire şi logistică, mai greu de cuantificat în bani decât în timpul consumat.

Toată povestea Molecule-F a început, de fapt, de la o constatare de client: accesul la creaţiile designerilor români era anevoios şi uneori de-a dreptul imposibil. În 2009, Mirela a descoperit în concept store-ul Idelier creaţiile designerului Corina Vlădescu, dar a reușit cu greu să ajungă în atelierul ei pentru a-şi comanda mai multe piese. Nu înţelegea cum, într-o economie aşa-zis modernă, poţi să-ţi doreşti un produs şi să nu ai de unde să-l cumperi. „Avem o falsă pudoare şi o nepotrivită modestie”, apreciază ea acum. „Într-o lume competitivă, nu trage nimeni de tine să-i vinzi ceva, iar dacă nu ridici capul să te prezinţi, rămâi în spatele uşii.”

După ce a studiat problema îndeaproape, Mirela şi-a dat seama că toate relele industriei de modă româneşti încep tocmai de aici, din lipsa de promovare și transparență. Majoritatea designerilor buni desenează haine izolați ca într-un cocon în atelierele lor şi le vând pe o piaţă de nişă, total ruptă de realitatea imediată. Dintr-o discuţie cu cinci prieteni, freelanceri din zona de modă şi PR, s-a născut, astfel, ideea unui site care să aducă moda românească la o distanţă de un clic de client. Numele, ales de pe o listă „scurtă” de 60 de propuneri: Molecule-F. Molecula de fashion.  Cele 15 locuri de muncă precedente s-au dovedit a fi de mare ajutor Mirelei, pentru că a găsit oamenii potriviți să o ajute dintr-o singură căutare în agenda de telefon.

De layout s-au ocupat foştii colegi de la Saatchi & Saatchi, pe IT echipa din real estate, iar prietenii stilişti au ajutat-o la dezvoltarea conceptului în sine și la realizarea fotografiilor.

La fix un an de la lansare, Molecule-F vinde circa 60 de piese pe zi – un volum moderat, dar promițător pentru un business de nișă care a crescut în fiecare trimestru cu aproximativ 25%. Un avantaj îl reprezintă și faptul că adaosul comercial se anulează cu discountul preferențial primit la cumpărarea colecţiei pentru site, iar prețurile ajung, astfel, identice cu cele din atelierul designerilor. Pentru ca mecanismul să funcționeze fără sincope, conceptul și platforma nu au fost cumpărate sau copiate din afară și implementate aici, ci create în detaliu pornind de la designerii cu care se bătuse palma.

Prima a fost chiar îndelung-căutata Corina Vlădescu. S-a discutat cu fiecare în parte, pentru a înțelege plusurile, minusurile și piedicile posibile în colaborare, sistemul fiind creat pe baza nevoilor de business. Mașinăria online este acum pusă la punct în cel mai mic detaliu, astfel încât greșeala este, procedural, aproape imposibilă.
„Am ajuns în stadiul în care putem să francizăm cu ușurință”, explică Mirela. Altfel spus, dacă un antreprenor dintr-un alt colț al lumii dorește un proiect similar pentru piața sa de origine, conceptul și logistica platformei pot fi vândute ca un pachet la cheie, care să fie populat cu brandurile dorite de proprietar.

Chiar dacă magazinul virtual se deschide mai întâi cu un homepage în engleză, promovarea pe piaţa internaţională începe cu adevărat abia în acest an, prin participarea la târgul de Pret-a-Porter de la Paris cu o selecție de designeri. Costurile de expediere în afara României ajung la 29 de euro pe colet, o sumă considerabilă (există piese care costă tot atât pe site), dar pe care clienţii străini, obişnuiţi cu tarifele similare ale Net-a-Porter.com sau TheOutnet.com, ar putea fi dispuși s-o plătească fără prea mari bătăi de cap. Mai ales că, spre deosebire de începuturile site-ului, când accentul cădea pe piesele mai ieftine, segmentul care merge cel mai bine în prezent este cel high-end. Piese unicat sau serie limitată (maximum 10 produse de un singur fel). „Oamenii care cumpără de la noi vor piese-declarație, care să fie altfel și să spună ceva despre ei”, apreciază Mirela.

Deşi primeşte săptămânal 2-3 e-mailuri din partea designerilor dornici să apară pe site, filtrarea se face dur, tocmai pentru a nu coborî ştacheta şi „din respect pentru cei deja prezenţi pe Molecule-F”. Se solicită un book, se analizează, iar dacă designerul este promiţător, se face prima selecţie de piese. În curând vor intra în componența „moleculei” Stephan Pelger, M12, Endless , Mirela Diaconu şi Aura Cercel. Aceasta din urmă îşi vinde deja bijuteriile şi tricourile în componenta „non-virtuală” a Molecule-F: un pop-up-store în cadrul magazinului The Place, unde sunt expuse alte piese decât cele de pe site, dar semnate de către aceiaşi creatori români (inclusiv designerul de pălării Kristina Dragomir). „Am vrut să-mi duc designerii chiar şi mai aproape decât distanţa de un clic”, glumeşte Mirela, care visează în taină la Net-a-Porter.com, fără a pierde contactul cu realitatea. „Știu că nu avem cum să ajungem vreodată de talia lor, suntem o nișă, dar ne putem apropia de calitatea pe care o au ei.”

Au început deja, cu prezentarea detaliată a produselor pe site, prin fotografii în cel mai mic detaliu, dar și cu ambalajele, care speculează asul din mânecă al conceptului de comandă: „sindromul cadoului”.  Deși expedițiile în România sunt gratuite, se investește în ambalaj de lux și personalizare, pentru ca fiecare client să se simtă surprins când primește coletul.

Hârtie de mătase cu pliuri manuale, cartolină de mulțumire, hârtie reciclabilă, fundă dublu satinată, plus cutii mari, chiar dacă pachetul în sine e mic. „Costă ceva în plus pentru noi, dar omul se bucură și rămâne client”, explică ea resorturile logice ale acestui efort. Pe același principiu, a înțeles că personalizarea este secretul vânzărilor reușite. Fiecare client fidel are anumite specificații care se păstrează de la o comandă la alta (pachet livrat fără siglă, după caz, sau mesaje personalizate de cadou), iar după fiecare confirmare se solicită înălțimea persoanei, pentru a ajusta produsul și a-l face să stea la aceeaşi distanţă de gambă sau de genunchi precum în cazul manechinului de 1,75 metri înălțime folosit pe site.

Designerilor care, sub pretextul statutului lor de „artiști”, evită înadins orice bătaie de cap legată de asemenea detalii de marketing sau vânzări le reamintește, cu tact, că moda este întâi de toate o industrie care face bani frumoși. Și care, da, are o componentă numită artă, care nu ar putea supraviețui fără ingredientele esențiale numite marketing, poziționare și strategie de vânzări. Pentru că știe cât de dificilă este această lecție pentru un designer ieșit din școală fără o viziune clară de business, se bucură când munca ei este apreciată. „Sunt pragmatică și fac diferența între prietenie și business, dar când un designer îmi mulțumește pentru ceea ce fac pentru el simt o mare bucurie în suflet.”

În decembrie, la nici un an de la începutul site-ului, businessul Molecule-F fusese evaluat la 100.000 de euro, cu clauza ca Mirela să rămână încă șase luni pentru a-l duce mai departe. A avut de ales între a vinde sau a continua să crească un proiect născut, după cum singură recunoaște, dintr-o joacă. „Nu mi-am imaginat niciodată ceea ce se întâmplă azi”, zâmbește ea. „Îmi închipuiam că fac și eu un bloguleț, ca să nu mă plictisesc.”
A ales să nu renunțe la blogulețul devenit business, însă din intuiție și fler, nicidecum din sentimentalism, pentru că nu se atașează niciodată de afaceri. „Nu fac asta nici pentru glorie și nici pentru amuzament, o fac cu obiectivul clar de a câștiga bani”, recunoaște Mirela. Tocmai de aceea, mai așteaptă să-și crească afacerea. Atomii din Molecule-F mai au loc să se înmulțească.

Sursa: http://www.forbes.ro/Proiectul-molecule-f-cum-se-poate-face-profit-pe-internet-din-moda-romaneasca-de-top_0_1543_12000.html