De ce economy nu e business class
Nu obisnuiesc sa joc la loto, nu particip la promotii si nici in Mos Craciun nu prea mai cred. Si totusi, am fost invitata sa ma bucur de o experienta de 5 stele, timp de 5 zile, la NY. Daca as fi putut cere, la modul ideal, o viata de star, tot nu as fi avut un program atat de bine gandit, parca luat cu copy paste de pe to do list-ul unui star aflat in New York: make up and make over sessions, top restaurants, high end fashion, Broadway, SPA, Tiffany’s desigur si multe altele. In zilele care vor urma, va pun la dizpozitie jurnalul meu de star.
Si ca sa nu ratam nimic, experienta a inceput de dimineata, pe la un 5. In fata casei m-a asteptat limuzina – fiecare dintre noi a avut cate o limuzina separata; la Otopeni, cand ai bilet la business, lucrurile merg mult mai repede. O cafea, cateva mails in business lounge si gata in avion catre NY via Paris. Nici nu decolasem bine si am facut scaunele pat, am apasat butonul masaj si pana sa gasesc unde e ecranul miculul TV, a aparut steward -ul cu champagne. E inutil sa zic ca nu-mi amintesc gustul apei in acest zbor. Ah, ce frumoasa e viata de star!
Joaquin ( n.r. Bonilla de la Wunderman, agentia care s-a ocupat cu organizarea starurilor – you have to be one to recognize one ), care statea langa mine, s-a jucat vreo 15 min cu butoanele de la telecomanda control a scaunului meu – sus jos, ridica, coboara, mai ceva ca in carusel. Am ras mult si ne-am distrat ca in vacanta.
In CDG, la Paris, le recomandasem tuturor sa manance ceva, ca in avion mancarea e groaznica – asa ma invatase experienta. Mi-am luat si eu un croque monsieur care arata bine dar era prost (asta-mi aminteste de realitatile cotidiene ) si o ciocolata calda mediocra. As fi luat o cafea, dar parca-i lipsea ceva langa.
Ei, si iata ca vine pranzul: tartar de Saint Jacque pe pat de spuma de mazare, si fois gras cu dulceata de smochine – asta la starter. Sunt o gurmanda in sensul cel mai curat al cuvantului, cu atentie la detalii si foarte critica cand vine vorba de mancare, dar va spun, asa bun doar la Paris in restaurantele frecventate de parisieni mai gasesti.
Au urmat main course si desert, minunate, desigur, dar acum nu vreau sa va atrag atentia asupra mancarii.
Cel mai tare m-a impresionat din acest zbor vederea din exterior a avionului Airbus 380: avea montate camere pe coada avionului, pe aripi si undeva sub cabina pilotilor. De pe telecomanda care-ti facea viata atat de usoara, iti puteai alege unghiul din care sa vezi. Stiti cum e sa stai in avion confortabil, chiar foarte confortabil as zice, si sa-l poti vedea si din exterior? Uitati, cam asa:
Vive Air France! Si as mai zice un “Vive” celor care au avut ideea geniala de a ne oferi o asemenea experienta.